Cine răspunde în cazul unei detonări de pe o cartelă prepay? "Analiștii" țării?

Dezinformare crasă și intenționată, reluarea retoricii populiste privind statul polițienesc, ceaușism, teroare, încălcarea drepturilor omului, inducerea ideii că serviciile speciale ascultă în mod abuziv efectiv tot poporul român, atacuri la persoană și la adresa instituțiilor. În mod halucinant și iresponsabil, la asta se rezumă, în România, dezbaterea privind proiectul pe care-l va depune Sebastian Ghiță în Parlament.

Proiectul este o necesitate, ba chiar o urgență. Ca să fie clar. Asta știe și conștientizează absolut toată lumea sănătoasă la cap din această țară. Trebuia făcut demult dar, de fiecare dată, populismul ieftin, grețos de-a dreptul și, până la urmă, lașitatea clasei politice au învins. Acum cineva și-a asumat acest demers foarte important.

Nu scriu aceste rânduri în apărarea lui Sebastian Ghiță. Cine mă cunoaște știe că nu fac asemenea gesturi, nu obișnuiesc. Pe mine, ca cetățean, mă interesează strict fondul problemei. Iar fondul arată că, atât pe cartelele prepay cât și pe celelalte tipuri de monitorizări- mail, net, camere de supraveghere- statul român, stat membru NATO și UE, este profund descoperit.

Cine-și va asuma răspunderea dacă, în România, Doamne ferește, cineva va detona un dispozitiv exploziv într-un mall de pe o cartelă prepay? Cine va răspunde dacă un nebun anunță pe o rețea de socializare că aruncă în aer un aeroport? Și chiar le face. Cine răspunde? Analiștii habarniști? Detractorii? Oamenii care dezinformează voit, din diverse motive? Patronul trustului X say Y? Nu. Vor urla și atunci, ca și acum. Vor urla din toți rărunchii. Ei doar atâta pot. Vor spune că serviciile speciale nu și-au făcut treaba. Păi cum să-și facă treaba când nu au pârghii legale? Cum poți să identifici cine a cumpărat o cartelă, cui a dat-o, cine a preluat-o, cum să mergi pe fir dacă nici măcar adresa, numele, prenumele și CNP inițiale nu le știi? Oricine își dă seama că este o mare vulnerabilitate aici.

În era în care trăim, orice stat responsabil are un sistem de prevenție puternic. Când un incident major se produce, înseamnă că preveniția a eșuat.
Atentatul de la Boston, SUA, din acest an, a arătat, culmea, că absolut nimic, nici cele mai puternice sisteme și legislații - Patriot Act sau Foreign Intelligence Surveillance Act- nu sunt infailibile. Terorismul nu așteaptă niciodată pe nimeni să se modernizeze. Nu asta e ținta lui. Scopul lui e să ucidă. Oameni, idei, sisteme, puteri, state. Rețelele teroriste s-au sofisticat, au evoluat incredibil. Teorismul a ieșit demult din tiparele clasice iar, la Boston, a arătat foarte clar că autoradicalizarea poate îndreapta totul, cu aceeași putere, greutate și rezonanță spre o altă nișă - internă- mult mai periculoasă, mult mai greu de combătut. Iar oricâtă prevenție ai face, nimic nu poate fi desărvârșit, nimic nu este perfect.

Frații Tzarnaev au intrat mai întâi, cu doi ani în urmă, în vizorul serviciilor de securitate ruse care au sesizat SUA tocmai din cauza activităților suspecte de pe rețelele de socializare, indeosebi cele ruse. Frații  Tzarnev se asociseră cu diverse acțiuni de promovare a radicalismului islamic, în timp s-au radicalizat și ei, au călătorit și în Cecenia, FBI nu a reușit să-i dovedească deloc, nu au avut probe.
Peste ceva timp, în Aprilie 2013, trei dispozitive au explodat aproape simultan în apropierea liniei de sosire a maratonului de la Boston. Au murit trei oameni, 176 au fost răniți, un stat întreg a fost paralizat, cea mai puternică putere a lumii a intrat efectiv în vrie. Un oraș a fost închis 24 de ore, au fost pierderi totale de 350 de milioane de dolari, cea mai puternică bursă a lumii în picaj, cea mai puternică națiune a fost din nou lovită. O lume întreagă a urmărit totul în direct.
Iar camerele video din Boston au salvat ancheta. Țin minte că, pe Fox News, autoritățile spuneau că în oraș sunt montate doar 300 de camere. Analiștilor americani nu li se părea suficient, au fost revoltați. Statul trebuie întărit pentru că altfel, avem parte de asemenea incidente, spuneau ei. De ce Chicago are 10.000 de camere și doar Manhattan-ul are 3000? Bostonul de ce nu are mai multe?
Până la urmă acele 300 de camere au reușit identificarea vinovaților. S-a cerut ajutorul opiniei publice și frații au fost capturați.
Nimeni nu și-a dat demisia atunci. Așa cum nu s-a întâmplat nici la 11 Septembrie. Numai cei care efectiv habar n-au pot spune că șefii celor mai importante structuri de securitate pot demisiona în timpul unui incident major. Numai la noi, în România, poți să auzi asemenea prostii.

În cazul incidentului major din Boston, atât mass media cât și opinia publică din SUA au reacționat aproape exemplar, extrem de responsabil. În România însă, nu sunt nici camere de supraveghere montate în zonele cu mari aglomerări de populație, nici cartelele prepay nu pot fi identificate, nici rețelele de socializare și internetul nu pot fi monitorizate. Toate se fac cu mandat dat de un judecător. Toate sunt și pot fi folosite în acțiuni de terorism, crimă organizată, proxenetism, corupție, evaziune fiscală, în cele mai complicate și periculoase rețele infracționale. Toate sunt un risc pentru siguranța națională. Bineînțeles, trebuie prevenită și orice formă de posibil abuz.
Problema în tot ansamblul ei este destul de complicată. Dacă ne referim numai la cartele, se poate pune în discuție stocarea datelor, protecția lor, rețeaua de distribuție absolut aiuritoare, dar și cele peste 12 milioane de cartele care acum sunt în folosință și care nu pot fi identificate deloc.
"Știți că astăzi, se fac 12 luni de când niște oameni au murit la Burgas, aici, lângă noi, aruncați în aer de niște tipi care au trecut prin România neidentificați pentru că aveau cartele preplătite? Știți că rețelele de crimă organizată din Albania folosesc cartele preplătite cumpărate din România?", întreabă, într-un interviu, Sebastian Ghiță.

Absolut nimeni nu răspunde la asta. Dacă cei de la Burgas, Doamne ferește, se opreau în Otopeni, cine răspundea? Cum îi opreai, cum îi identificai, cum făceai prevenție? Puteai să faci toate acestea? Trebuie să sară într-o zi oameni în aer ca să iei niște măsuri legislative pe care zeci de state responsabile le-au luat de acum un deceniu sau acum 5 ani?
În schimb, la noi, de două zile se urlă inconștient, necontrolabil, paroxistic pentru simplul motiv că niciunul dintre cei pe care-i vedeți că țipă nu are niciun fel de simț al răspunderii. Nici măcar nu cred că le pasă dacă oameni vor muri, dacă infractori și infracțiuni grave vor scăpa din cauza isteriei lor. Alții, așa cum se vede de la o poștă, au interese ascunse.
Ca atare, cei care intoxică acum opinia publică în mod iresponsabil, fie ei politicieni sau analiști, să-și asume răspunderea pentru orice fel de incident major în viitor.